Mi-e dor de primăvara mută,
de ochii ei ascunşi pe sub tulpini
când iarba, talpa-ţi mângâia tăcută,
iar poarta învierii avea spini.

Mi-e dor de întrebările nepuse,
de zâmbetul ascuns pe sub priviri,
când patima din noi nu se născuse,
iar inocenţa radia-n sclipiri.

Mi-e dor de nopţile nepetrecute,
când luna feciorelnică, pe cer,
căuşul palmelor nedesfăcute,
îl revărsa pe mine, prizonier.

Mi-e dor de tine şi mi-e dor de noi,
de tihna dimineţilor sfioase,
când împărţeam o rază amândoi
în aburii dorinţelor rămase.

Mi-e dor de ploaia ta înrourată,
de părul răsfirat pe iarbă crudă,
când ia-ţi tresălta nevinovată,
iar eu te sărutăm pe pielea udă.

Mi-e dor să ne mai vină primăvara,
să mai răsară-n palme viorele,
să mai miroasă-a flori când vine seara
şi s-adormim pe patul dintre ele.

sursa foto: garbo.ro

Copyright secured by Digiprove © 2015All Rights Reserved