De-un creion mi-agăţ ideea,
ca de-o faţă jucăuşă,
când pe cer, Casiopeea,
prinsă-n nori de-o cureluşă,
în pique de balerină
se ridică înspre lună
– jucărie de lumină,
vrând să-mi spună noapte bună.
Iar zenitul prea acvatic
dintr-un iris prins în pleoapă
de creionul fantomatic,
mi se prăbuşeşte-n poartă,
ca şi cum timpul ar plânge
câte-o lacrimă, de frică
să nu-i moară veşnicia
când înşiră o clipită
într-un colier de stele,
împletite din prea albul
învechit al unei perle.
Și secunda face saltul
prea mortal de balerină
iar în braţe, saltimbancul
o ridică-nspre lumină.
Sunt cuvintele din carte
ce m-acuză de iubire,
un allegro ce desparte
dansul nostru în neştire,
dar sunt apărat de-o fee
şi de-o amintire bună,
ce-au ascuns într-o idee
şurubelniţa nebună,
(bibelou de hiacint
aruncat de după lună
de pescarul obosit),
care-n mâna ta cea mică,
îmbrăcată în tutú
va descuia orice minte
ca un etern paspartú.
Şi te regăsesc în mine
ca-ntr-un coş alb de răchită,
şi mă adâncesc în tine
ca-ntr-o blană de pisică
ce îmi toarce-a veşnicie,
aşezând pe raftul vieţii
o dorinţă dintr-o mie.
Şi-n amurgul dimineţii,
ca un puf de păpădie
mă voi pierde-ntre absenţe,
mă voi agăţa de stele,
pescuind reminiscenţe
din iubirile rebele.
Un pas de deux făcut, pe rând, cu fiecare cuvânt dintr-o altă duzină: creion, curelusa, jucarie, acvatic, iris, perle, carte, aparat, surubelnita, bibelou, cos, pisica.
sursa foto: cafepress.com
Jucărie, jucărie,
Te-nvârtești pe-o melodie.
Cutiuță fermecată,
balerina nu-i stricată!
Balerina-i de hârtie
albă şi imaculată,
visele de jucărie
nu se strică niciodată…
🙂