Mai ninge cu-ntrebări nepuse
când felinarele se-aprind,
cu zdrenţe vechi şi catrafuse
mă amăgesc, mă mai conving.
Mai cade-n cer, din când în când,
luceafărul de dimineaţă,
şi clipe lungi, din alb, se scurg
când stele ţi se nasc pe faţă.
Mai ninge iarna în trei puncte,
de dorul verii ce-a trecut
şi fulguiesc cu aripi rupte
iubirile ce s-au pierdut.
Şi de lumină, ca de-o aţă
mi-agăţ mirările pe rând,
când îngerii căzuţi mi-arată
răspunsuri ce mă dor. Şi plâng
că mor copacii de prea mult,
iar mâinile în poală-ţi tac,
când felinare reci te-ascund.
Şi-n albe întrebări mă-mbrac,
căci absolutul s-a sfârşit
şi stă întins la poarta ta,
ucis de cel ce te-a iubit
să-ţi fie bine, draga mea.
Întrebari pe sub felinare s-au mai pus și aici.
sursa foto: pinterest.com
Ninge foarte frumos cu cuvintele tale. Ninge sub felinarele sufletului meu și nu stele, ci bucăți de lună se nasc pe fața mea.
Când albul lunii stă să ningă
lumină peste strada goală,
bucăţi de stele se adună-n
bucați de lună, pe o coală.
…
Claudia, fie aşa cum zici. Şi mulţumesc pentru vizită. 😉
Sub felinare îţi dansează
stelute vii, ce mor valsand,
lumina îi comemorează
prin ce-i ce scapă spre pământ;
şi in troiene adormite
se va ascunde iarna ta;
de ce mă ningi din nou, iubite?
mai lasă-mă să fiu a ta;
ti-oi zice cum ingheata visul
de a fi avut curaj sa-ţi spun
ca tu-mi vei fi mereu alesul,
chiar de-s in cer…sau doar pe drum…
..E MODUL MEU DE A TE SALUTA DIN NOU INTR-O ZI CE A FOST UN HAOS PENTRU MINE..
De ce mă ningi, de ce mai ningi,
când o ninsoare sunt cu totul,
şi cu zăpadă mă atingi,
uitând că primăvara-i locul
în care visele deschid
cărări umbrite de iubire
şi stele aş putea să-ţi ning
de vara ne-ar fi rostuire…
…
Mulţumesc, Adriana! Eşti o inspiraţie pentru mine. Şi sper ca zilele următoare să-ţi fie, fiecare, câte o stea de pus în brad! 🙂