Mi-ai lăsat un pahar gol,
un papuc făr de picior,
trei cuvinte fără sens
să le dau un înţeles,
şi-un triunghi, ca telefon,
să te caut în salon
şi să te invit la ceai,
fata mea cu păr bălai.
Şi în loc de barbişon
am ales să port creion,
să m-arăt în acuarelă
domnişoarei demoazelă,
dar fără culori pe pânză,
faţa mea e ca o brânză
albă, mare şi rotundă,
caşcaval cu soartă crudă,
cochilie fără melc,
melcul fără codobelc,
o planetă făr de glob
atârnată-n vidul mort.
Şi de mi-ai adus un cal
îmbrăcat de carnaval
şi o mască de paiaţă,
am să te invit la piaţă,
şi fără vreo introducţie
am să intru în producţie
de cuvinte făr de gând
învârtite-n necuvânt,
manevrate de-o fantoşă
cu amorul prins în broşă,
cu inima despuiată
şi capul intrat la apă,
mecanism la patru ace
ce nu ştie să se-mbrace,
peţitor de jucărie
evadat dintr-o cutie.
sursa foto: pinterest.com
http://youtu.be/dJTBEbWlyh8
uite o poezie plina de jucarii! incerc sa-mi inchipui cum ar sta un un creion pe post de barbison. 😆
Mai întâi pictezi o barbă-albastră
o împarţi, apoi, în trei şuviţe sârmă
şi, din degetele răsfirate-a glumă,
barbişon-creionul o să crească. 😆
Cu vârful în jos, scriindu-și singur sentința? 😀
bine ca ti-ai gasit ascutitoarea. vad ca ai un pasaj secret prin care fugi de la un post si apari, subit, la altul. 😆
Pasajul prin care fug este o ascuțitoare magică, dar necunoscătorii o numesc gaură de vierme. 😀
De fapt e doar poarta ce-am deschis
pentru curcubeul ce-ai promis
să îl recreezi din nonculori,
alb şi ceva negru, colorate-n stări. 🙂
Ce frumos şi ce uşor laşi să curgă imaginaţia! Îmi place! 🙂
Claudia… Mulțumesc.
Imaginez cuvinte,
sunt peticar de gând,
adun în versuri vorbe
şi le învârt râzând. 😆
bravo!
🙂