Purgatoriu

c92c5cb49a49e69979000822acd5f722

Alerg în patru vânturi
cu aripile rupte,
îmi tremură genunchii
şi oasele-mi sunt frânte,
asfaltul mă îmbie
să mă desprind de el
şi tremur de fobie
că nu va fi la fel.

Luminile m-aruncă
în spaţiu nepermis
şi-mi mor de frig copacii.
O crimă s-a comis
într-un ungher de stradă
cu colţul rotunjit,
de-o minte ferecată
ce-n mine s-a trezit.

Aleargă după mine
doi îngeri inorogi,
cu suflete canine
şi minţi de teologi,
o muzică mă-mpinge
şi cad în faţa ta,
şi pielea ce mă strânge
mă schimbă-n altceva.

În ochii tăi mor oameni
şi se nasc semizei,
aş vrea să mai pot plânge,
să cred în dumnezei,
dar pietre-mi curg pe faţă,
şi mă prefac în stea,
şi fug în altă viaţă,
în altă lume-a mea.

sursa foto: pinterest.com

14 thoughts on “Purgatoriu”

  3. Nu prea stiu ce se-ntimpla,
    Desi eu prea bine stiu,
    Ce-s iubirile-n deriva,
    Cum te mor si cum te-nviu.

    Vrei sa-ti pun o poezie?
    Bine-ti pun, dar sa nu pleci.

  5. Hai sa schimbam putin tonalitatea si tonusul. Urmareste clipul pina la sfirsit, daca nu-l sti deja. Te asigur ca vei ride cum n-ai ris vreodata

    • Nu știu ce să zic, Papa, stau cam prost cu acest gen de simț al umorului, lately, dar am râs în mod sigur ca niciodată.. adică n-am râs.. Sorry. 🙂

      • S-a constatat ca, spre surprinderea mea si-a altora, ne putem pacali creierul. Creierul percepe emotia, dar se pare ca nu poate deosebi bucuria de tristete. De aceea, daca te apuci sa rizi, pur si simplu, atunci cind te copleseste tristetea, efectul este imediat. E, asta am incercat, iar daca n-am reusit si daca gluma, ca asta a fost, nu s-a dovedit antidotul dorit, atunci ma iarta.

Leave a Reply