Figurină cu zâmbet de lut,
aruncată aiurea, în alb absolut,
părăsită de ochii tăi reci,
adormită, te-ndeamnă să pleci.
Dar, în vidul din sufletul gol,
balerina repetă un rol
aşteptând, ca o bombă cu ceas,
doar o şansă la ultimul vals.

Într-o lume prea amară,
pe-o planetă prea albastră,
mai aştept să vin-o vară,
ca o pasăre măiastră,
şi cu clipele pierdute
într-o buclă, peste vreme,
mai aştept să mă sărute
gura ta, cântând poeme

Balerina cu visele frânte,
şi ascunsă de tine, din vină,
în finalul iubirii absurde,
se deschide din nou în lumină.
Dar valsează-ntr-o sferă prea rece,
pe acelaşi refren, în neştire
pas în doi fără suflet pereche,
rătăcită în ziua de mâine.

Şi-ntr-o lume prea amară,
pe-o planetă prea albastră,
mai aştept să vin-o vară,
ca o pasăre măiastră,
şi cu nopţile-agăţate
de scânteile din stele,
mai aştept încă o viaţă,
să dansez din nou cu ele.

 sursa foto: favim.com

Copyright secured by Digiprove © 2014All Rights Reserved