Linie frântă e pescăruşul dalb
în zbor neterminat, lipsit de al său scop,
când marea-şi devorează valul alb,
iar eu îmi pun pe faţă chipul orb.
Şi te adun la mine-n palmă
şi mi te-apropii să te văd,
să-ţi bântui adierea calmă,
şi întrebările să-ţi port.
Linie frântă e surâsul tău
în hohot sugrumat, fără deznodământ,
când iarna-şi devorează anul nou,
iar eu îmi pun mirările-n cuvânt.
Şi ne jucăm de-a Dumnezeu,
şi îţi aşez pe umeri aripi
să-ţi fie lin urcuşul greu,
să te înalţi mai sus de patimi.
Linie frântă e trecerea mea
o fugă în revers, însingurat duet,
când timpul moare lent, în urma ta,
iar eu exist doar în portretul desuet.
Şi îmi doresc să fim din nou,
şi mă aşez în umbra ta,
să fiu pământ sub pasul tău
şi să urmezi cărarea mea.
sursa foto: pinterest.com
