Am tras la sorţi o zi de toamnă,
cu ochii mari, îngânduraţi,
ce-mi poartă zilele în palmă
şi sufletul mi-l ia la braţ,
şi îmi ascunde sub umbrelă
şi în surâsu-i de mătase,
o anagramă cam rebelă
a amintirilor rămase.
Am aruncat un zar pe masă,
încredinţându-te pe tine
stihiilor, ce plânsu-şi lasă
în a mea inimă, şi-i bine
c-am tras la sorţi o zi de toamnă,
care mai crede în iubire,
căci în dorinţa-i de-a fi doamnă
ea s-a indragostit de mine,
şi mi-a adus la poartă struguri
mustind a inimă-n rubine,
mi-a aşezat pe gură fluturi
şi pulbere de crizantime,
şi chiar de-mi plouă frunze moarte,
eu nu sunt tristă şi mi-e bine,
căci buzele-ţi miros ca toamna
ce s-a îndrăgostit de mine.
sursa foto: fanpop.com
Mi-e toamna cartea mea de pică,
O damă bine ce se-amuză,
O joc la pocker fără frică
Căci nu va pierde nici o frunză
Fără să vrea, fără să ştie
Că-mi face curtea arămie
Să trag la sorti o zi din ea?
Va crede că-i o cacealma!
Te las pe tine, aşadar,
Căci nu s-a-ndrăgostit ..chiar în zadar!
Trage o carte din pachetul meu cu toamne
frumoase, ruginii şi ponosite,
cu alungiri în genele de doamne
care-şi privesc în ochi zilele triste,
şi hai să luăm pădurea la picior,
să ne îndrăgostim de toţi copacii
care mai poartă-n inimă un dor
după iubirea ce-a murit în aclamaţii.