Dacă octombrie-ar veni
mai des în viaţa mea,
cu tine-n versuri aş vorbi
o viaţă, draga mea.
Iar dacă toamnele ar plânge
în picuri foarte des,
toate romanţele le-aş strânge
din sufletu-ţi ales.
Căci disperarea-i o capcană
de fluturi incolori,
pentru iubirile de-o vară
ce se prefac în nori.
Deschide-ţi inima, iubito,
şi lasă-mă în ea,
sunt un octombre incognito,
iar tu eşti toamna mea.
sursa foto: photo.net
Ai, din spirala gandului pornita,
Si in nemargine de infinit oprita,
Ce luna toamnei nestiuta suprapune
Pe-aleile pe care soarele apune.