Călătoresc spre tine, doamnă,
fără palton, în plină toamnă,
doar cu iubire-n buzunar
şi-un plâns de milă lacunar.
Și de m-aştepţi din nou la gară,
cu vorbe fără de ocară,
eu îţi promit că-mi las acasă
citatele de-naltă clasă,
miştourile deochiate,
cuvintele întortochiate,
eufemismele de scenă,
şi vorbăria de balenă,
şi am să mă dezbrac de silă
pentru persoana mea umilă,
de greieraş de sub saltea
ce pe furnică o blama,
fară să fi simţit vreodată
iubirea cea adevărată.
Mă iartă dară, dulce vară
că eram bun doar de gargară
şi nu vedeam de umbra mea
că eşti o doamnă şi ceva.
Blazat, pe lume, e numai cine nu mai dă nici două parale pe viaţă-n general şi pe a lui în special.
(Ileana Vulpescu)
sursa foto: arrestedmotion.com
