Mi-e gol pe dinăuntru
şi fluturi mă îmbracă,
de flori de tei mă scutur
şi dorul mi-e a joacă,
aş vrea să port pe mine
mătase înflorată
cu curcubeie-n fire
de dragoste curată,
să-mi ningă-n păr petale
din lemn de trandafir
şi maci să-mi iasă-n cale,
iubite, fir cu fir…
Dar dincolo de mine,
şi dincolo de ceaţă,
de mii de ani lumină
in epoci ca de gheaţă,
se-nghesuie-n cer stele,
văpăi dintr-o romanţă,
şi zâmbet fur din ele
să ţi-l aşez pe faţă…
Şi îmi e plină gura
de râsete, de tine,
de-i moarte, mi-e totuna,
iubire de-i, mi-e bine.
sursa foto: archiexpo.com
Expresii pline de culoare, izvorâte dintr-un suflet sensibil și frumos ca o “mătase înflorată”.
Bine ai venit, VICTORIAETVERITAS! Mă bucur că ți-au plăcut versurile mele. 🙂