Ma plimb pe o strada cu multe pisici
si persoane ciudate ce traiesc intr-un vis,
dar nu-mi pasa, ma opresc si ranjesc printre dinti:
“Hello, may I have a coffee, please?”
De sub mese nestranse, cu luciri de sclipici,
un catel ma priveste intr-un mod interzis,
dar nu-mi pasa, ma opresc si ranjesc printre dinti:
“Hello, may I have a coffee, please?”
Imi sopteste in ceafa, mangaiere de bici,
pescarus, cautand prin gunoiul deschis,
dar nu-mi pasa, ma opresc si ranjesc printre dinti:
“Hello, may I have a coffee, please?”
Ei ar vrea sa nu plec niciodata de-aici,
ca femeia din colt, cu-a sa floare de lys,
dar nu-mi pasa, ma opresc si ranjesc printre dinti:
“Hello, may I have a coffee, please?”
Imi zambeste batranul orologiu cu zimti,
si imi numara timpul intr-un ritm indecis,
dar nu-mi pasa, ma opresc si ranjesc printre dinti:
“Hello, may I have a coffee, please?”
Ei ma cheama la viata, cu taisul de brici,
si ma striga pe nume intr-un fel nepermis,
dar nu-mi pasa, ma opresc si ranjesc printre dinti:
“Hello, may I have a coffee, please?”
Nu mai vreau sa atarn de secundele mici,
de pendula ce bate un timp sinucis,
si nu-mi pasa, nu mai vreau sa ranjesc printre dinti:
“Hello, may I have a coffee, please?”
