a fost odata
un mic cutremur
ascuns sub o stanca
in adancul marii,
nu departe
de coasta unui continent,
atunci adormit,
acum demult disparut.
am auzit despre el
si vreau sa te iau
si sa mergem
sa vedem acel loc misterios,
ca facand
o mare nebunie in viata.
mai apoi, vreau sa fugim
in alta parte a lumii,
plimbandu-ne pe strazi
care au doar intersectii
cu colturi nerotunjite.
la intoarcere,
am sa alerg
sa-ti cumpar flori,
chiar atunci cand
afara ploua torential
si, sa nu razi de mine
daca am sa-ti marturisesc ca,
daca reusesc asta,
am sa vreau sa inventez
litere si cuvinte noi
doar pentru versurile tale.
mai vreau sa incetez
sa mai mint strutii
sau pasarile colibri
care locuiesc alaturi
de terasa noastra.
in toata invalmaseala,
o sa alegem
cea mai frumoasa zi
si o sa o traim la fel
de 365 de ori.
dar, te rog,
aminteste-mi sa respir,
in alb si negru,
cand sunt printre rimele tale.
sursa foto: likecool.com
