De ce ai vrea să vii doar că să pleci,
să-mi sângerezi pe drum, între poteci,
să m-amăgeşti că încă suntem vii,
că n-ai să pleci nicicând, dac-ai să vii?
De ce să crezi că poţi să-ncepi ceva,
când arde-n flăcări toată lumea ta,
şi, hoinărind aiurea-n noaptea grea,
a(sens)ual să mă doreşti în ea?
De ce în drumul tău m-ai întâlni,
dacă păşeşti numai pe străzi pustii,
pe unde creşte numai iarbă rea
şi paşii se opresc în urma ta?
De ce în braţe-ai vrea să mă cuprinzi,
durerilor nebune să mă vinzi,
să ne iubim în tandre nemişcări,
însinguraţi pe strune de viori?
De ce să râzi, când ai dori să plângi,
să picuri moartea-n lacrimi şi să cânţi,
şi curcubeie-n ploaie să vânezi,
când să dispari ai vrea, şi să te pierzi?
La noapte-am să doinesc din nai
şi am să mă iubesc c-un unicorn,
am să-mprumut din herghelia lui de cai
sălbatica zvâcnire de viaţă şi de dor.
Aşa că poţi să vii doar dacă stai,
să prindem nemurirea de aripile-i reci,
să ne începem viaţa în colţul meu de rai,
de unde, niciodată, nu ai mai vrea să pleci.
sursa foto: pinterest.com
Miscatoare versuri.
http://youtu.be/ob3CUBTRQ40
in sticla din nisip incins as conserva secundele unui viitor care sa nu mai poata detrona prezentul.