Septembrie imi bate-n piept
in ritm de toamna ruginie,
sfarsit de vara, fara happy-end,
cand ce a fost nu va mai fi sa fie.
Mi-am desenat pe inima un arc de cerc,
sa imi intoarca zbaterea spre tine,
sa nu ma-nchid in griuri cand incerc,
sa imi gasesc motive sa te aduc la mine.
Incuie usile in urma mea,
octombrie, cu ploi desferecate,
si cresc castani batrani la mine-n piept
si frunze mor pe strazi, insingurate.
Si-alerg printre-ncercari in pas de vals,
printre caderi in gol neterminate,
unde invoc uitarile sa intre-n dans,
sa spargem farfurii si sa ma strangi in brate.
Si nu pot sa respir de-atata cearta,
si negura ma-mbata cu vin greu,
noiembrie ma striga, sprijinit de poarta,
si nu il las sa intre, acum e randul meu.
Si te conjur sa pleci din viata mea,
cu-ncrengatura ta de vise ruginite,
promisiuni desarte, minciuni de acadea,
tu, scumpa toamna a verilor sfarsite!
sursa foto: wallpapercovers.com
