Gandesc ca o femeie
Si fut ca un barbat
Cu simturile treze,
Neconsumate-n pat.
Sexul slab ma intareste
Si, orice-as fi-ncercat,
Ma ud ca o femeie,
Dar fut ca un barbat.
In rime patimase,
Ca sufletu-mi turbat,
Iubesc ca o femeie,
Dar si ca un barbat.
Cuvintele ma-nmoaie
Si versuri scriu pe blat,
Dar plang, fiindca-s femeie,
Si fut, fiindca-s barbat.
scrii ca un bărbat. :))
ma bucur ca ti-a placut… poezia in sine.
este brută pe undeva, asta dacă ne-am referi la limbaj. cu certitudine eu aş fi exprimat totul …să zicem mai estompat. şi ar fi sunat poate mai fals, ori s-ar fi pierdut din linia aceea vădit abruptă. da, poezia în sine mi-a plăcut. :))
Cu care parte din tine ai scris producţia poetică? Sau începutul poeziei dă răspunsul despre unul dintre cele două teritorii de impulsiuni?
Ce bine că suntem înzestraţi bivalent, aşa’i?
Glumeam.
touched! nu glumesc. 🙂