ne-am intalnit intr-una din primele batai ale unui timp despre care nu stiam de unde venea. la vremea aceea ti-ai lasat mana pe banca in care stateam la scoala. ne-am asezat zambindu-ne pe un candelabru. timpul ne-a impins. tu te-ai dezechlibrat si ti-ai prins mana de a mea. degetele ni s-au impletit, apoi ne-am dat prima intalnire. era iarna. balansul candelabrului facea sa fie si mai frig. ne-am strans in brate. tu ti-ai lasat mana pe pieptul meu. te furasem. eternitatea s-a dovedit neincapatoare doar pentru ca dureaza numai o secunda. urmatoarea leganare ne-a dus in vara. tu mi-ai pus palmele la ochi, prea fericita fiind. eu nu imi doream decat sa imi creasca aripi langa tine. inca o trecere. si ti-ai lasat mana pe bratul meu. fiecare balans al candelabrului trage dupa sine un timp. apoi il impinge, dar noua nu ne mai pasa nici de unde vine si nici unde se duce.
