Ei bine, cu bicicleta aceea din anii ’80, mi-ai luminat dimineata aceasta de vara ploioasa, cand ai trecut prin gandurile mele triste! Aproape ca-ti aud glasul strigandu-mi numele in fata portii, doar ca brusc, ne aflam in anii ’40, si ma vad cumparand ziarul pentru bunicul meu, de la o toneta din Havana, iar tu imi aduci un corn si-o cafea! 🙂
